In 2011 am ajuns intamplator in zona parcului National Muntii Macinului,mergand sa prospectez zona de judet Tulcea pentru lucrari de constructii .Nu stiam de frumusetea zonei de acolo , de faptul ca era accesibila ,drum asfaltat , si la vremea aceea drumuri laturalnice forestiere fara bariere(acum s au inmultit barierele,ceea ce nu e rau deloc).Am si venit acolo in primul week end dupa ce am descoperit zona,de teama sa nu uit pe unde am fost daca mai intarzii, parca la cules de ghiocei, ca era primavara devreme.Am venit cu sotia si fata de 14 ani la vremea aceea.Incet , incet...vizitele s au inmultit si am venit o perioada doar eu si fiica mea Diana ,care in felul asta voia sa mai scape de invatatura in weekend.
Nu aveam harti,gps,busola ci doar curiozitate si dorinta de miscare.Am vazut pe rand si partea de padure dinspre Luncavita si partea de munte dinspre Greci-Macin.
De multe ori am venit singur,de cateva ori era sa raman peste noapte in padure pentru ca nu gaseam drumul spre locul unde lasasem masina sau spre sosea.
Nu mi era foarte clar ce vreau de la iesirile astea in padure...miscare,aer curat,liniste,sa fiu singur cu gandurile mele , proba de curaj ,peisaje, sau toate astea la un loc.Cert este ca incet incet dorinta de iesire in padure a pus stapanire pe mine la fiecare sfarsit de saptamana.
Acolo in salbaticie, am descoperit ca pot sta singur intr un loc,ascultand padurea,sau asteptand sa surprind vreo salbaticiune,...ore intregi.Am facut lucrul asta pe munte ,acolo unde aveam peisajul la picioare,am facut lucrul asta in padure ,pe vreo buturuga,sperand (de multe ori in zadar )ca din vreo parte sau alta a padurii o sa apara vreun animal pe care sa l filmez sau sa l pozez(bineinteles ca nu aveam vreo scula de aparat,era un compact ieftin de cateva sute de lei).
De multe ori ma alunga din locul de panda, spre inima padurii , sforaitul drujbelor si zgomotul tractoarelor care pareau ca se apropie de zona in care eram eu.
Desi ne salutam de cate ori ne intalneam ,parea ca padurarii sau forestierii se uitau ciudat la unul cu rucsacul in spate care batea padurile ,dar nu mi pasa.Ce pentru ei era rutina ,adica statul in natura si padure, pentru mine era relaxare si placere si nu aveam sa renunt la sentimentul acela de libertate pe care l aveam colindand salbaticia ,pentru cateva priviri mirate.De fapt aveam sa aflu mai tarziu ca mai erau si altii care faceau ture prin zona,doar ca padurea era mare si traseele multe si nu prea i am intalnit.
Puteam si pot face turele in natura in mod organizat,afiliat,si grupat dar vreau sa vin cand vreau ,sa plec cand vreau, sa ma duc pe ce traseu vreau...etc.
In sfarsit...dupa multe cautari ,ture,pande , catarari , nopti dormite in masina in padure,am inteles ce vreau de fapt de la iesirile in padure ,pe care le astept de la inceputul saptamanii si anume: surprinderea si filmarea faunei din zona,in special a mamiferelor mari,care aici in zona nu sunt prea multe dar....asa cum nici cel mai mare peste nu satisface definitiv microbul unui pescar,nici cel mai frumos meci nu l impiedica pe microbist sa viseze la urmatorul meci al echipei favorite, tot asa si eu caut si planuiesc cel mai frumos instataneu,cea mai neobisnuita ipostaza in care pot fi filmate cele cateva specii de mamifere mari din zona Macinului.
